Aripa Viktor Grebenikov

Asa cum se cunosc studiile lui Viktor Grebenikov , combinate cu efectul Coanda ( un fluid antreneaza in miscarea sa fluidele din jurul sau) sau Bernouli , ar putea rezulta o aripa cu o portanta mai ridicata ceea ce ar fi un castig pentru economisirea combustibililor in aviatie. De asemenea eliciile dronelor ar avea un plus de putere de sustentatie datorita castigului de portanta a elicei. e Teoria lui Grebenikov a fost elaborată prin studiul zborul unor carabusi si în aripile lor a observat, la microscop, forme geometrice interesante,  aripile aveau niște cavitati în interiorul aripii ceea ce prin vibrația lor , cărăbușii cu forme bondoace, destui de greoi în comparație cu aripile, determinau vidarea cavitatiei si astfel un efect de autosustentație, aripile mai mici treceau prin dreptul cavităților .

Datorită teoriei lui Grebenikov cred că aripa si elicea care ar fi mult mai eficienta pentru portanta este o aripa cu cavitatii interioare cu expunere mica la suprafata poate chiar acoperita si o cavitate sferica in interior. prin trecerea aerului peste gura de iesire a sperei . Gura foarte ingustata permite trecerea aerului, poate chiar spre directia de curgere a aerului să fie ca un ajutaj pentru , astfel se creeaza o depresiune in cavitate astfel forta de sustentatie a aripii va crește si cu volumul cavitatiei sferice interioare. daca doriti inovatii personalizate trimiteti e-mail : vodalaurentiucostel@gmail.com, tel 0742152189

Efectul Grebennikov și potențialul său în aviație

Teoria lui Viktor Grebenikov, bazată pe observațiile sale asupra zborului carabusilor, propune o modalitate de a crește portanța aripilor și a elicelor prin utilizarea cavităților interne. Combinând principiul Grebennikov cu efectul Coandă și Bernoulli, s-ar putea obține o eficiență aerodinamică semnificativă, cu beneficii majore în domeniul aviației.

Principalele puncte ale teoriei:

• Cavitații interne: Aripile carabusilor prezintă cavități microscopice care, prin vibrație, creează un vid parțial, generând un efect de auto-susținere.
• Formă biconvexă: Forma compactă a carabusilor, cu o suprafață relativ mică, contribuie la eficiența generării portanței.
• Efectul Coandă: Fluxul de aer care trece peste aripa curbată are tendința de a se "lipi" de suprafața sa, creând o zonă de presiune scăzută deasupra aripii, sporind portanța.
• Principiul lui Bernoulli: Viteza crescută a aerului deasupra aripii subțiri duce la o scădere a presiunii, conform principiului lui Bernoulli, contribuind la generarea portanței.

Aplicații potențiale:

• Aripi de avion mai eficiente: Implementarea designului cu cavități interne în aripile avioanelor ar putea duce la o reducere semnificativă a consumului de combustibil și la o îmbunătățire a performanței generale.
• Elice de dronă mai puternice: Utilizarea cavitațiilor în elicele dronelor ar putea crește forța de sustentație, permițând o durată de zbor mai lungă și o capacitate de transport sporită.

Considerații suplimentare:

• Optimizarea designului: Forma cavităților, dimensiunea și locația lor ar necesita o optimizare atentă pentru a maximiza eficiența.
• Materiale și producție: Dezvoltarea de materiale și tehnici de producție adecvate ar fi esențială pentru fabricarea aripilor și elicelor cu cavități interne.
• Teste și validare: Testarea riguroasă a conceptului în medii controlate și în zbor real ar fi necesară pentru a demonstra viabilitatea sa.

Concluzie:

Teoria lui Grebennikov oferă o cale promițătoare către o propulsie aerodinamică mai eficientă, cu potențial semnificativ în industria aviatică. Cercetări și dezvoltări ulterioare sunt necesare pentru a valida conceptul și a-l transforma în aplicații practice.

Viktor Grebenikov a reușit să facă o placă vibrantă ce se zbura cu ea.