Fuziune izotopilor de hidrogen in plasma, sub presiune

Zonele izolate, Siberia , Alaska si alte zone vor putea avea atat căldură cât și energie suficientă. 

Fizicieni de renume mondial cheltuie miliarde de euro pentru a construi un dispozitiv construit din bobine magnetice uriase pentru a menține plasma la mii de grade in reacție continuă și cât mai departe de marginile toroidului . Eu am o metodă mai simpla care valorifică dezavantajele de care vor să scape cercetătorii și anume încălzirea toroidului. Avantajul dispozitivului meu este că eu valorific mici fulgere și forțez ca hidrogenul să ionizeze iar ionii să fuzioneze în arc electric. 

Dispozitivul este foarte ieftin consta într-o bujie si o butelie de hidrogen. Se face o gaura cu filet in butelia goală de hidrogen se introduce o bujie etanș. Se umple butelia cu hidrogen sub presiune. Nu trebuie sa fie nici 0,01% oxigen sau umiditate . Eventual de un electrod se pun un electrod de litiu. Sunt teste de efectuat, eu nu am incercat. Se pune sub tensiune bujia iar acolo in plasma bujiei are loc reactia nucleara. Se bombardeaza litiu , se obtine tritiu , deuteriu , are loc reactia nucleara se cedeaza electroni sw lovesc neutroni , este un dans minunat al producerii de energie termica si electrica suplimentara. Radioactivitatea tritiului este blocată de cămașa buteliei. O să constatați energie suplimentară și căldură .  O alta varianta este ca sa se introduca câțiva mililitri de apa. Exista un brevet de inventie in Bulgaria in care se picura apa pe o bujie. Dar reacția este următoarea: se produce vapori, aceștia ajută la detonarea aburului de apa in plasma bujiei, detonarea apei produce fluctuații de presiune și conform ecuației de hazard poate determina ca un izotop de deuteriu sa se loveasca de un izotop de tritiu. BUJIA TREBUIE SA FUNCTIONEZE ZILE INTREGI PÂNĂ SE PRODUCE DEUTERIU SI TRITIU IN BUTELIE. Aceasta reacție nu este instantanee. Ideal ar fi ca o bobina tesla ce face un ansamblu de scantei, fulgere sa fie cea care da energia necesara ionizarii hidrogenului. Iar in plasma respectiva datorita presiunii si prezentei hidrogenului ionizat sa aiba loc lovirea izotopilor, să învingă bariera de câmp magnetic a acestora.

 Condiții ideale pentru fuziunea deuteriu-tritiu: 

1. Temperatură: 

 Temperatura ideală pentru ca un izotop de deuteriu să se ciocnească de un izotop de tritiu și să fuzioneze este de aproximativ 100 de milioane Kelvin totuși trebuie experimentate și temperaturi mai joase ale plasmei generata de un arc electric.. La această temperatură, nucleele au suficientă energie cinetică pentru a depăși repulsia electromagnetică și a se contopi. 

2. Densitate: 

 Densitatea ideală a plasmei este de aproximativ 10^14 particule pe centimetru cub. Această densitate este suficient de mare pentru a crește șansele ca nucleele de deuteriu și tritiu să se ciocnească, dar suficient de mică pentru a evita pierderile de energie din cauza radiației. 

3. Confinament: 

 Nucleele de deuteriu și tritiu trebuie să fie ținute împreună suficient de mult timp pentru a fuziona. Acest lucru se realizează prin confinarea magnetică a plasmei. Câmpurile magnetice puternice pot menține plasma departe de pereții tokamak-ului, permițând reacției de fuziune să aibă loc. 

4. Energie cinetică: 

 Energia minimă necesară pentru ca un izotop de deuteriu să se ciocnească de un izotop de tritiu și să fuzioneze este de aproximativ 1 MeV. Această energie este necesară pentru a depăși repulsia electromagnetică dintre nucleele atomice. Forța necesară: Forța necesară pentru ca un izotop de deuteriu să se ciocnească de un izotop de tritiu și să fuzioneze este de aproximativ 10^-12 Newtoni. Această forță este extrem de mică, dar este suficientă pentru a depăși repulsia electromagnetică dintre nucleele atomice la temperaturi ridicate. 

Factori suplimentari: 

 Reacția de fuziune deuteriu-tritiu este exotermă, eliberând o cantitate mare de energie. Această energie poate fi utilizată pentru a produce electricitate. Reacția de fuziune deuteriu-tritiu produce un neutron energetic. Acest neutron poate fi utilizat pentru a produce combustibil nuclear suplimentar sau pentru a genera energie electrică prin fisiune nucleară. 

Resurse suplimentare:

Wikipedia: Fuziune nucleară: 

ITER: Fuziune nucleară:

Agenția Internațională pentru Energie Atomică: Fuziune nucleară: https://www.iaea.org/topics/fusion 

Notă: Informațiile prezentate în acest răspuns sunt generale. Există multe variabile care pot afecta condițiile ideale pentru fuziunea nucleară. Cercetarea și dezvoltarea fuziunii nucleare sunt în curs de desfășurare. Se fac progrese semnificative în domeniul fuziunii nucleare, dar există încă multe provocări de depășit.

Într-o reacție de fuziune nucleară la rece (deși termenul este controversat și nu există dovezi științifice solide care să susțină existența unui astfel de proces), izotopii de hidrogen implicați în mod obișnuit sunt deuteriul (D) și tritiul (T).

Reacția principală care se presupune că ar avea loc este:

D + T → He-4 + n + energie

Unde:

• D este deuteriu (hidrogen cu un neutron)
• T este tritiu (hidrogen cu doi neutroni)
• He-4 este heliu-4 (izotop stabil de heliu)
• n este un neutron
• Energia eliberată este sub formă de căldură și radiații

Energia eliberată într-o reacție de fuziune deuteriu-tritiu este de aproximativ 17,6 MeV (megaelectronvolți). Aceasta este o cantitate semnificativă de energie, mult mai mare decât cea eliberată într-o reacție chimică tipică.

Dacă o astfel de reacție ar putea fi menținută în mod continuu și controlat (ceea ce, din nou, este un deziderat încă neatins în știință), energia eliberată ar putea fi folosită pentru a genera electricitate într-o centrală electrică. Aceasta ar reprezenta o sursă de energie practic inepuizabilă și curată, deoarece combustibilul (deuteriu și tritiu) este relativ abundent și reacția nu produce deșeuri radioactive periculoase.

Cu toate acestea, este esențial să reiterăm faptul că fuziunea nucleară la rece nu a fost încă demonstrată în mod concludent și rămâne un subiect de cercetare activă.