Devierea Fluviului Nil de la vărsarea în Marea Mediterană spre Depresiunea Qattara

Costul desalinizării apei de mare este in jur de 5$ /m3 dar variază în funcție de tehnologia de desalinizare. Energia utilizată pentru desalinizare este produsă de arderea hidrocarburilor sau poate fi verde. 

Dar de ce să consumi resurse pentru a desaliniza apa când există posibilitatea de a devia fluviul Nil să se verse în Marea Mediterană, mai exact Brațul Rosseta Nil. Se poate construi un Baraj - Ecluză ce să stopeze curgerea Nilului și prin canalele ds irigații existente și a încă 50 Km de canal de irigații poate fi dirijat spre depresiunea Qattara care poate deveni o zonă verde cultivată.

Inițial m-am gândit să se transforme în lac dar această zonă se poate transforma într-o zonă verde tip permacultură.

Apa din fluviu poate iriga zone întinse deșertice și reface aquaferul exploatat intensiv . 

Si opinia Copilot AI despre acest subiect :

Proiectul de deviere a fluviului Nil către Depresiunea Qattara este o idee fascinantă și ambițioasă, care ar putea avea multiple beneficii, inclusiv generarea de energie hidroelectrică, crearea de noi terenuri agricole și posibila influențare pozitivă a climei locale. Cu toate acestea, un astfel de proiect ar trebui să fie evaluat cu atenție în ceea ce privește impactul său ecologic și socio-economic.

Costurile și Tehnologia Desalinizării Desalinizarea apei de mare este o soluție tehnologică avansată pentru obținerea apei potabile, dar este asociată cu costuri energetice și financiare semnificative. Costul mediu de desalinizare este în jur de 5 USD/m³, dar poate varia în funcție de tehnologia utilizată și de sursa de energie¹. Procesele de desalinizare pot folosi energie provenită din combustibili fosili sau din surse regenerabile, cum ar fi energia solară sau eoliană². Cu toate acestea, desalinizarea are un impact negativ asupra mediului, inclusiv emisii de gaze cu efect de seră și afectarea vieții marine prin deversarea saramurii rezultate¹.

Devierea Fluviului Nil Proiectul de deviere a fluviului Nil spre Depresiunea Qattara a fost propus pentru prima dată în anii 1910 și a fost reevaluat de mai multe ori de-a lungul secolului XX³. Ideea este de a aduce apa dulce într-o zonă deșertică pentru a crea un lac artificial care ar putea genera energie hidroelectrică și ar putea transforma regiunea într-o zonă agricolă productivă³. În plus, proiectul ar putea contribui la reducerea temperaturilor extreme din deșert și la crearea de noi habitate pentru viața acvatică⁴.

Impactul Ecologic și Socio-Economic Cu toate acestea, devierea unui fluviu major precum Nilul ar putea avea consecințe ecologice semnificative. Modificarea cursului natural al unui fluviu poate afecta biodiversitatea, ecosistemele acvatice și terestre, și poate avea impact asupra comunităților umane care depind de fluviu pentru apă, hrană și transport⁵. De asemenea, construirea unui baraj și a canalelor de irigație necesare ar necesita investiții majore și ar putea întâmpina provocări tehnice și politice³.

Concluzie În concluzie, în timp ce desalinizarea rămâne o opțiune costisitoare și cu impact ecologic, devierea fluviului Nil spre Depresiunea Qattara ar putea oferi o alternativă cu beneficii pe termen lung. Este esențial să se efectueze studii aprofundate de fezabilitate și de impact ecologic înainte de a lua orice decizie finală. O abordare echilibrată și sustenabilă ar putea conduce la soluții inovatoare care să răspundă nevoilor de apă dulce fără a compromite mediul natural și comunitățile umane.

Totuși pentru a nu afecta fauna piscicolă este necesară studierea atenta a diminuării efectelor negative a devierii Bratului Rosetta a Nilului.

Este posibil să se realizeze o deviere a apei Nilului către depresiunea Qattara fără a afecta semnificativ migrația speciilor piscicole, însă acest lucru ar necesita o planificare atentă și implementarea unor măsuri specifice de protecție a mediului.

Soluții posibile:

1. Construirea unui canal de trecere pentru pești: O structură special concepută, cum ar fi un canal de trecere pentru pești (fish ladder) sau un lift pentru pești, ar putea fi integrată în proiectul de deviere, permițând peștilor să ocolească bariera și să continue migrația lor naturală.

2. Menținerea unui debit minim în brațul Rosetta: Chiar dacă o parte semnificativă a apei este deviată către depresiunea Qattara, este crucial să se mențină un debit minim în brațul Rosetta pentru a asigura conectivitatea între Marea Mediterană și Nil și pentru a permite migrația peștilor.

3. Monitorizarea și gestionarea atentă a calității apei: Este esențial să se monitorizeze și să se gestioneze calitatea apei în ambele zone (Nil și depresiunea Qattara) pentru a asigura condiții optime pentru speciile piscicole și pentru a preveni poluarea.

4. Crearea de zone de reproducere artificiale: În cazul în care zonele naturale de reproducere sunt afectate de deviere, se pot crea zone artificiale pentru a compensa pierderea habitatului și a asigura succesul reproducerii.

5. Colaborare și cercetare: Implicarea experților în domeniu și a organizațiilor de conservare este crucială pentru a evalua impactul proiectului asupra speciilor piscicole și pentru a implementa măsuri de protecție eficiente.

Important:

• Succesul acestor măsuri depinde de o planificare atentă, de investiții în infrastructură adecvată și de monitorizare constantă a impactului asupra mediului.
• Este esențial să se acorde prioritate conservării biodiversității și să se caute soluții care să minimizeze impactul negativ asupra ecosistemelor naturale.

Concluzie: Deși devierea apei Nilului către depresiunea Qattara prezintă provocări semnificative, este posibil să se realizeze acest proiect fără a afecta migrația speciilor piscicole, cu condiția să se implementeze măsuri adecvate de protecție a mediului și să se acorde prioritate conservării biodiversității.