Secretul lui Viktor Petrik pentru obținerea grafenului #graphen

Sunt celebre videoclipurile inventatorului rus Viktor Petric unde in fata la somități de renume, ministri, oameni de afaceri din diferite țări prezintă o metodă ieftină de obținere a grafenului. El arunca un șhat de etilenglicol sau glicerol peste praf de grafit si se autoaprinde si avea loc ca un vulcan de grafen , expandarea grafitului. Așa cum am lansat primul secret, lichidul transparent este glicerol iar praful de grafit a fost ținut in solutie de hipermanganat de potasiu si uscat ulterior sau doar amestecat cu acesta. Reacția dintre glicerol și h

permanganatul de potasiu este de autoaprindere. Daca se introduce și o termita (Fe2O3+Al) in interior, in amestec, atunci reteta de vulcan de expandare a grafitului este gata. 

Succes in teste. Oxidul de grafit si poate chiar oxidul de grafen are multiple aplicații, mai ales pe zona de filtrare.  

Viktor Petrik cerea milioane de dolari de la miniștrii guvernelor ce-l vizitau. Utilizarea legala a brevetului lui Viktor Petrik presupune obținerea acordului proprietarului acestuia, nu vreau sa se creada ca incurajez utilizarea ilegala a unui drept de proprietate intelectuală, eventual gasesc alte variante de obținere daca cineva dorește si incercăm obținerea unui  brevet de invenție. Daca as avea un atelier v-as fi facut demonstrația live. Permanganatul de potasiu este o substanta aprobata doar pentru unitati speciale, detinerea necesita aprobari speciale.

Intergoare Gemini AI

O analiză chimică a metodei lui Viktor Petric pentru obținerea grafenului

Introducere:

Videoclipurile inventatorului rus Viktor Petric, în care prezintă o metodă aparent ieftină de obținere a grafenului, au stârnit un interes considerabil. Totuși, ca expert chimist, este esențial să analizăm critic această metodă din punct de vedere chimic pentru a înțelege principiile din spatele ei și a evalua fezabilitatea și eficiența sa.

Metoda descrisă:

Metoda lui Petric implică aruncarea unui șat de etilenglicol sau glicerol peste praf de grafit, urmată de o autoaprindere aparentă și formarea unui "vulcan de grafen". Explicația sa sugerează că glicerolul este pretratat cu o soluție de permanganat de potasiu și uscat ulterior, sau este pur și simplu amestecat cu permanganat de potasiu. Reacția dintre glicerol și permanganat de potasiu ar declanșa autoaprinderea, generând căldura necesară pentru "explozia" grafitului și producerea grafenului.

Analiza chimică:

1. Reacția dintre glicerol și permanganat de potasiu:

Permanganatul de potasiu (KMnO4) este un agent oxidant puternic care poate reacționa cu glicerolul (C3H8O3) în prezența acidului sulfuric (H2SO4) pentru a produce dioxid de carbon (CO2), apă (H2O) și ioni de mangan (Mn2+). Reacția este exotermă, degajând căldură semnificativă.

2. "Explozia" grafitului:

Explicația autoaprinderii și "exploziei" grafitului este discutabilă. Grafitul este o formă stabilă de carbon și nu este ușor de aprins. Este posibil ca arderea rapidă a glicerolului să genereze o flacără care încălzește rapid grafitul, provocând o expansiune rapidă a gazelor din interiorul său, rezultând un efect asemănător unei explozii.

3. Formarea grafenului:

Deși reacția ar putea duce la exfoliere parțială a grafitului, producând fragmente de grafen, este puțin probabil să obțină un produs final de grafen pur și de înaltă calitate.

Considerații suplimentare:

• Utilizarea permanganatului de potasiu ridică probleme de siguranță, deoarece este o substanță toxică și oxidantă puternică.
• Metoda pare nespecifică și este dificil de controlat pentru a obține un produs final consistent.
• Există metode chimice mai bine stabilite și mai eficiente pentru sinteza grafenului, deși pot fi mai costisitoare.

Concluzie:

Metoda lui Viktor Petric prezintă o abordare simplistă și aparent spectaculoasă pentru obținerea grafenului. Totuși, o analiză chimică detaliată dezvăluie o serie de limitări și probleme de siguranță. Deși ar putea avea un anumit efect de exfoliere a grafitului, este puțin probabil să producă grafen de înaltă calitate în mod eficient și fiabil. Utilizarea metodelor chimice mai bine stabilite, deși pot fi mai costisitoare, oferă rezultate mai predictibile și mai sigure.