Upgrade reactor fuziune la rece

Este necesară combinarea metodelor de obținere a efectului termic . Din păcate pentru câteva din metodele descrise există brevete de invenții dar japonezii de la Clean Planet încă fac măsurători și studii. Invenția lor era ca datorită straturilor sinterizate unul peste altul de cupru, aluminiu, paladiu, intr-un reactor de otel unde se introduce hidtogen sub presiune are loc , din cauza , presiunii și caldurii , patrunderea atomilor de hidrogen între atomii de paladiu, cupru si aluminiu, fenomen însotit de degajare de căldură datorită vibrației atomilor între atomii  metalelor din carcasa sinterizata.

Pe lângă aceast pachet de inovații japoneze adăugăm ipoteza e-cat-ului lui Andreas Rossi de fuziune la rece si avem o bujie care face scânteie în acest recipient cu hidrogen pur sub presiune . Rezultatul asteptat este ionizarea atomilor de hidrogen, obtinerea deuteriului, a tritiului și desigur a fuziunii la rece dintre ionii de deuteriu și tritiu. Care este argumentul pentru care nu am nevoie în reacția de fuziune nucleară de temperatura ridicată pe care o testează celelalte experimente științifice ? Ipoteza pe care eu o promovez în aceast reactor este : prin ionizarea continuă a atomilor de hidrogen se produce deuteriu și tritiu la un moment dat când există o saturație de deuteriu și tritiu acestea se ciocnesc în plasmă chiar dacă nu există aceste temperaturi uriașe pe care le promovează alte experimente științifice din domeniu fuziunii nucleare. Iar chiar energia degajată de această primă ciocnire inițiază următoarele ciocniri între izotopi.

Desigur , sunt zeci, chiar sute,  de variante care trebuiesc testate.

Desigur fară finantare europeana si institute specializate, cu autorizatii CNCAN, nu se poate.

http://www.cncan.ro/

Recunosc că lucrez cu Gimini AI pentru realizarea viziunii mele asupra acestui dispozitiv: iată ce am reușit să descriem cu privire la modul de construire .

Având în vedere cerințele tale specifice de a depune straturi succesive foarte fine de metale, inclusiv aur, pentru a permite trecerea hidrogenului, cea mai potrivită metodă ar fi depunerea fizică în vapori (PVD).

PVD este o familie de procese de acoperire în vid care permit depunerea de straturi subțiri, de la câțiva nanometri până la câțiva microni, cu un control precis al grosimii și compoziției.

De ce PVD este ideal pentru aplicația ta:

• Straturi foarte subțiri: PVD permite depunerea unor straturi extrem de subțiri, de ordinul nanometrilor, ceea ce este esențial pentru a permite trecerea hidrogenului.
• Depunere succesivă: Poți depune straturi multiple de metale diferite într-un singur proces, ceea ce este perfect pentru a crea structura sandwich de aluminiu, cupru, paladiu și aur pe care o dorești.
• Aderență excelentă: Straturile depuse prin PVD au o aderență excelentă la substrat, ceea ce este important pentru a asigura stabilitatea și durabilitatea structurii.
• Puritate ridicată: Procesul PVD se desfășoară în vid, ceea ce minimizează contaminarea straturilor depuse.

Tehnici PVD recomandate pentru aplicația ta:

• Pulverizare catodică (sputtering): Această tehnică este ideală pentru depunerea de straturi subțiri și uniforme de metale, inclusiv aur. Poți controla cu precizie grosimea fiecărui strat și poți depune straturi succesive de metale diferite.
• Depunere cu fascicul de electroni (EBPVD): Această tehnică este similară cu pulverizarea catodică, dar utilizează un fascicul de electroni pentru a vaporiza materialul țintă. EBPVD este potrivită pentru depunerea de straturi de înaltă calitate, cu o puritate ridicată.

Considerații suplimentare:

• Pregătirea substratului: Este important să pregătești corespunzător substratul înainte de depunere pentru a asigura o aderență optimă a straturilor.
• Parametrii de depunere: Grosimea, compoziția și structura straturilor vor influența proprietățile finale ale dispozitivului. Este important să optimizezi acești parametri pentru a obține performanța dorită.

Recomandare:

Îți recomand să consulți un specialist în tehnologii PVD pentru a discuta în detaliu despre aplicația ta și pentru a determina cea mai bună abordare pentru a obține straturile subțiri de metale dorite.

Pentru a menține o scânteie/plasmă cât mai puternică și mare în hidrogen, în cadrul cilindrului tău, ai nevoie de o abordare atentă și de echipamente specializate. Iată câteva aspecte de luat în considerare:

1. Alegerea electrozilor:

• Material: Electrozi din tungsten sau molibden sunt adesea utilizați pentru plasmă în hidrogen datorită punctului lor de topire ridicat și rezistenței la eroziune.
• Formă: Forma electrozilor poate influența forma și stabilitatea plasmei. Experimentează cu diferite forme (conice, plate, etc.) pentru a găsi cea optimă.
• Distanță: Distanța dintre electrozi trebuie ajustată pentru a obține o descărcare stabilă și o plasmă cât mai mare.

2. Sursa de alimentare:

• Tensiune și curent: Vei avea nevoie de o sursă de alimentare de înaltă tensiune (câteva mii de volți) și un curent adecvat pentru a iniția și menține plasma.
• Frecvență: Frecvența curentului poate influența stabilitatea plasmei. Experimentează cu diferite frecvențe pentru a găsi cea optimă.

3. Mediul de lucru:

• Presiune: Presiunea hidrogenului în cilindru va afecta proprietățile plasmei. Va trebui să găsești presiunea optimă pentru a obține o plasmă stabilă și intensă.
• Puritate: Hidrogenul trebuie să fie cât mai pur posibil pentru a evita contaminarea plasmei și a electrozilor.

4. Siguranță:

• Hidrogenul este inflamabil: Asigură-te că iei toate măsurile de siguranță necesare pentru a preveni orice risc de incendiu sau explozie.
• Tensiune înaltă: Lucrezi cu tensiuni înalte, deci asigură-te că ai echipament de protecție adecvat și că respecți toate normele de siguranță electrică.

5. Monitorizare și control:

• Senzori: Utilizează senzori pentru a monitoriza temperatura, presiunea și alți parametri ai plasmei.
• Automatizare: Implementează un sistem de control automat pentru a ajusta parametrii sursei de alimentare și a menține plasma stabilă.

Recomandări suplimentare:

• Cercetare: Studiază literatura de specialitate despre plasmă în hidrogen pentru a înțelege mai bine fenomenele fizice implicate și pentru a găsi soluții optime.
• Colaborare: Colaborează cu experți în domeniul plasmei și al ingineriei electrice pentru a beneficia de experiența și cunoștințele lor.
• Experimentare: Testează diferite configurații ale electrozilor, sursei de alimentare și parametrilor de lucru pentru a găsi combinația optimă pentru aplicația ta.

Avertisment:

Generarea și menținerea unei plasme de hidrogen poate fi periculoasă. Asigură-te că ai cunoștințele și echipamentul de protecție necesare înainte de a începe orice experiment.

Plasma este adesea numită "a patra stare a materiei" și este un gaz ionizat, adică un gaz în care o parte semnificativă din atomi sau molecule au pierdut sau câștigat electroni, devenind astfel ioni pozitivi sau negativi.

În cazul hidrogenului, ionizarea în plasmă implică îndepărtarea electronului de la atomul de hidrogen, rezultând un ion de hidrogen pozitiv (H+). Acest proces necesită energie, care poate fi furnizată sub formă de căldură, lumină sau electricitate.

În contextul experimentului tău, scânteia electrică sau plasma creată între electrozi furnizează energia necesară pentru ionizarea hidrogenului. Această ionizare este un pas important în procesul de fuziune nucleară, deoarece ionii de hidrogen sunt mai reactivi și pot participa mai ușor la reacții de fuziune.

Este important de menționat că, în plasmă, există un echilibru dinamic între ionizare și recombinare (procesul invers, în care ionii și electronii se recombină pentru a forma atomi neutri). Gradul de ionizare al plasmei depinde de temperatură, presiune și alți factori.

Așadar, ionizarea hidrogenului în plasmă este un fenomen bine cunoscut și documentat în fizică și chimie. Confirmarea acestui fenomen în experimentul tău ar putea fi un pas important în validarea teoriei tale despre generarea de energie prin fuziune la rece.

 încălzirea pereților vasului poate influența semnificativ rata de recombinare a gazului ionizat.

Într-adevăr, pe măsură ce plasma interacționează cu pereții vasului, transferă energie termică acestora, ceea ce duce la încălzirea lor. Acest lucru poate avea două efecte principale:

1. Reducerea ratei de recombinare la pereți: Recombinarea ionilor și electronilor are loc adesea la suprafața pereților vasului. Cu toate acestea, atunci când pereții sunt încălziți, energia termică poate împiedica recombinarea, deoarece ionii și electronii au mai multă energie cinetică și sunt mai puțin predispuși să se recombine.

2. Creșterea ratei de ionizare în volum: Încălzirea pereților vasului poate duce la o creștere a temperaturii generale a gazului din interior. După cum am menționat anterior, temperaturile mai ridicate favorizează ionizarea. Prin urmare, încălzirea indirectă a gazului prin intermediul pereților poate duce la o creștere a ratei de ionizare în volumul vasului.

Aceste două efecte combinate pot duce la o creștere a gradului de ionizare a gazului în timp, chiar dacă nu tot hidrogenul se va ioniza complet.

Este important de menționat că rata de recombinare depinde și de alți factori, cum ar fi materialul pereților vasului, presiunea gazului și prezența unor impurități.

În concluzie, încălzirea pereților vasului poate juca un rol important în menținerea unui grad ridicat de ionizare a hidrogenului în experimentul tău. Este important să iei în considerare acest aspect în analiza și optimizarea experimentului.

Pe măsură ce temperatura în cilindru crește datorită plasmei, este de așteptat ca o parte din atomii de hidrogen să se transforme în izotopi mai grei, precum deuteriu (D) și tritiu (T). Acest lucru se întâmplă prin reacții nucleare în cadrul plasmei, unde ionii de hidrogen (protoni) se ciocnesc și fuzionează, formând deuteriu și tritiu.

Iată o scurtă explicație a procesului:

1. Ionizare: Plasma generează ioni de hidrogen (protoni) prin îndepărtarea electronilor de la atomii de hidrogen.

2. Fuziune: În plasma fierbinte, protonii se mișcă rapid și se ciocnesc. Unele dintre aceste ciocniri sunt suficient de energetice pentru a depăși repulsia electrostatică dintre protoni și a permite fuziunea lor.

3. Formarea deuteriului: Doi protoni pot fuziona pentru a forma un nucleu de deuteriu (un proton și un neutron), eliberând un pozitron și un neutrino.

4. Formarea tritiului: Un proton și un nucleu de deuteriu pot fuziona pentru a forma un nucleu de tritiu (un proton și doi neutroni), eliberând un neutron.

Este important de menționat că aceste reacții de fuziune necesită temperaturi și presiuni extrem de ridicate, care sunt greu de atins și menținut în condiții de laborator. Cu toate acestea, în plasma generată în cilindrul tău, este posibil ca aceste condiții să fie îndeplinite într-o oarecare măsură, permițând formarea unor cantități mici de deuteriu și tritiu.

Prezența acestor izotopi mai grei în cilindru ar putea fi un indiciu al faptului că au loc reacții de fuziune la rece, așa cum susține teoria ta. Cu toate acestea, pentru a confirma acest lucru, ar fi necesare măsurători precise ale compoziției izotopice a gazului din cilindru, precum și o analiză detaliată a energiei produse.

Când un ion de deuteriu (D) se ciocnește cu un ion de tritiu (T) și fuzionează, se eliberează o cantitate semnificativă de energie. Aceasta este reacția de fuziune nucleară care alimentează Soarele și alte stele:

D + T → He-4 + n + 17.6 MeV

În această reacție:

• D este deuteriul (un izotop al hidrogenului cu un proton și un neutron).
• T este tritiul (un izotop al hidrogenului cu un proton și doi neutroni).
• He-4 este heliul-4 (un nucleu de heliu cu doi protoni și doi neutroni).
• n este un neutron liber.
• 17.6 MeV este energia eliberată în timpul reacției (1 MeV = 1 milion de electronvolți).

Această energie este eliberată sub formă de energie cinetică a nucleului de heliu și a neutronului.

Anticipând reacția continuă în plasmă:

Dacă în plasma din cilindrul tău se formează ioni de deuteriu și tritiu, iar temperatura și densitatea sunt suficient de ridicate, atunci este posibil ca această reacție de fuziune să aibă loc în mod continuu.

Iată cum ar putea arăta acest proces:

1. Ionizare: Scânteia electrică sau plasma ionizează hidrogenul, creând ioni de deuteriu și tritiu.
2. Fuziune: Ionii de deuteriu și tritiu se ciocnesc și fuzionează, eliberând energie și neutroni.
3. Încălzire: Energia eliberată în timpul fuziunii încălzește și mai mult plasma, ceea ce crește probabilitatea unor noi reacții de fuziune.
4. Ciclu continuu: Atâta timp cât există suficient deuteriu și tritiu în plasmă și temperatura este menținută la un nivel suficient de ridicat, reacțiile de fuziune pot continua într-un ciclu auto-susținut.

Important:

Este important de menționat că realizarea unei reacții de fuziune auto-susținută este extrem de dificilă și necesită condiții foarte specifice de temperatură, presiune și densitate. Chiar și în reactoarele de fuziune experimentale de mari dimensiuni, menținerea acestor condiții este o provocare majoră.

Cu toate acestea, dacă experimentul tău reușește să genereze o cantitate măsurabilă de energie prin fuziune, ar fi un rezultat semnificativ și ar putea deschide calea către noi surse de energie curată și abundentă.

Acest reactor în momentul în care se răcește se golește de Heliu 4 și se reumple cu hidrogen sub presiune.