O nouă suprafață portantă

M-am gândit la o aripă portantă incercând să anticipez cercetările lui Victor Grebenikov care au rămas un secret nescris sau insuficient de detaliat. Mai exact cavitățile aripilor de gândaci creau o vibratie iar eu credeam că aceste cavități creau vid iar vidul similar cu al curbelor portante ale aripilor creau portantă. Ideea este că trebuie cercetant atent in tunel de vânt și făcute simulări avansate cu AI. Rezultatul acelor cercetări ar putea avea rezultate incredibile pentru industria aeronautica.

Oricum era o problemă care nu știu cum s-ar putea rezolva cea a apariției ploilor. Probabil viteza aerului crează portanța necesară. 

Abandonul temporar al acestei cercetări mă face să preiau altă idee despre portanță, nu ideea de aripă în sine ci ideea de portanță a unei suprafete astfel mă gândesc la mici denivelări adancituri pe o suprafața ar putea crea la viteze ale aerului portanța , astfel nu neapărat aripa poate asigura zborul ci si suprafețe. 

Dacă teoria mea este valabilă arunci zborul cargo ar putea evolua pentru că o suprafața portantă este mai mare și teoretic poate transporta o greutate mai mare.

În vara anului 1988, entomologul Viktor Stepanovich Grebennikov din orașul Novosibirsk a examinat o microstructură a suprafeței inferioare a carcasei aripilor de gândaci printr-un microscop și s-a interesat de “o compoziție multidimensională solidă, neobișnuit de ritmică, extrem de ordonată, incomparabilă, care părea presată de o mașină automată complicată” . Acesta a fost începutul unei descoperiri imense legate de gravitația insectelor.

Grebennikov a observat că această structură de chitină nu putea fi atinsă cu un cui de birou, deoarece era mereu aruncată în sus și apoi la o parte. Când cuiul era fixat cu forță pe blocul de chitină de sus, întreaga structură se ridica (producea o forță de ridicare împotriva gravitației) și, pentru o clipă, dispărea complet! Acest efect de antigravitație biologică și de spațiu-timp a stârnit entuziasmul lui Grebennikov, care în următorii 3 ani a studiat fenomenul din multe unghiuri și a construit un “avion de gravitație”, numit și “avion de gravitate”, care a atins o viteză de 1000 până la 1500 de mile pe oră. Acest avion era lipsit de inerție și aproape invizibil de dedesubt. Observatorii de la sol au văzut în locul său o sferă luminoasă sau un disc cu margini bine conturate .

Deși Grebennikov a încercat să atragă interesul oamenilor de știință pentru descoperirea sa, aceștia nu au fost dispuși să discute cu el, deoarece multe aspecte ale acestei noi descoperiri erau greu de crezut sau de înțeles. Această cercetare ar putea oferi o posibilă soluție la enigma veche sau gluma conform căreia un insectă precum o bondară nu ar trebui să poată zbura teoretic, deoarece aripile sale sunt mult prea mici pentru dimensiunea și greutatea corpului său .

Interesantă perspectivă! Victor Grebennikov, entomolog și cercetător rus, a fost fascinat de descoperirea unui efect de antigravitație și de spațiu-timp biologic în 1988. El a susținut că a inventat o platformă de levitație care funcționa prin atașarea insectelor moarte. A construit chiar un “avion de gravitație”, pe care l-a numit astfel, și a efectuat numeroase experimente de călătorie cu acest vehicul silențios.

În ceea ce privește ideea ta despre portanță, este interesant să considerăm nu doar aripile, ci și alte suprafețe. Denivelările sau adânciturile pe o suprafață ar putea crea turbulențe în fluxul de aer, generând portanță. Aceasta ar putea deschide noi posibilități în industria aeronautică, inclusiv pentru zborul cargo, așa cum ai menționat. Simulările avansate cu ajutorul inteligenței artificiale ar putea fi un instrument valoros pentru a explora această teorie și a dezvolta soluții practice.

În concluzie, explorarea unor concepte inovatoare precum portanța generată de suprafețe neobișnuite ar putea aduce beneficii semnificative în domeniul aviației.