Radioliza - dispozitiv nuclear cu radiații beta si frecvente pentru obtinere de oxihidrogen

Obținerea hidrogenului și oxigenului prin disocierea apei cu radiații beta și coloizi de nichel-63 este o abordare promițătoare pentru producerea combustibililor verzi. Nichelul-63, un izotop radioactiv al nichelului, emite radiații beta care pot ioniza moleculele de apă, facilitând disocierea lor în hidrogen și oxigen. Coloizii de nichel-63 pot juca un rol important în acest proces prin transferul de electroni către moleculele de apă ionizate. Deși această metodă prezintă avantaje potențiale din punct de vedere al eficienței și al emisiilor reduse de CO2, este importantă o evaluare amănunțită a riscurilor asociate manipulării materialelor radioactive și a posibilității contaminării produselor rezultate. Cercetări viitoare sunt necesare pentru a optimiza această metodă și a determina viabilitatea sa practică.

Corecții și completări:

• Radiația beta și nichelul-63: Se precizează că radiația beta provine din nichelul-63, nu din toriu. Nichelul-63 este un izotop radioactiv al nichelului care emite radiații beta cu o energie specifică.
• Rolul nichelului-63: Se explică rolul nichelului-63 în procesul de disociere a apei. Radiația beta emisă de nichel-63 poate ioniza moleculele de apă, deschizând calea către disocierea lor în hidrogen și oxigen.
• Mecanismul de disociere: Se descrie mai detaliat mecanismul de disociere a apei prin radiații beta și coloizi de nichel-63. Radiația beta ionizează moleculele de apă, creând ioni liberi. Acești ioni pot interacționa cu coloizii de nichel-63, transferând sau primind electroni, facilitând disocierea ulterioară a apei.
• Nichelul-63 ca sursă de energie: Se menționează rolul nichelului-63 ca sursă de energie pentru disocierea apei. Radiația beta emisă de nichel-63 poate furniza energia necesară pentru a depăși energia de legătură a moleculei de apă.
• Avantaje și dezavantaje: Se discută avantajele și dezavantajele acestei metode de disociere a apei. Avantaje includ eficiența potențială și lipsa de emisii de CO2. Dezavantajele includ riscurile asociate manipulării materialelor radioactive și posibilitatea contaminării hidrogenului și oxigenului rezultat.
• Cercetare viitoare: Se subliniază necesitatea cercetărilor viitoare pentru a optimiza această metodă de disociere a apei și a evalua viabilitatea sa practică.
• 
  

Obținerea unei radiații de frecvente cu un cap al magnetoului cu toriu, neprotejat de aluminiu, directionat spre un recipient cu coloizi de zinc si nichel ar putea disocia molecula de apa avand in vedere ca radiația beta a toriului încarcă cu electroni coloizii de nikel iar prin diferenta de potential cu zincul se asigură disocierea apei. Din păcate oxigenul si hidrogenul rezultat nu stiu daca nu este contaminat deci nu se poate face acest experiment oriunde ci doar in laboratoarele autorizate si omologate CENECAN, altfel este infracțiune. Articolul se adreseaza doar institutiilor de cercetare ce sunt omologate si autorizate CENECAN. Eu personal cred ca dispozitivul lui Petros Zagraphos pe asa ceva se bazeaza, sau doar pe frecventa in care vibreaza coloizii ???? sa fie frecventa de disociere a apei, nu cred, eu cred ca unul din coloizii folositi este betavoltaic iar celălalt coloid este un element cu diferenta de potential iar totul este un electrolit in care apa se disociaza. Astfel este o sursa buna de oxihidrogen .

• Radiația beta nu are o frecvență: Radiația beta este formată din particule subatomice (electroni sau pozitroni) care nu au o frecvență asociată. Frecvența este o proprietate a undelor electromagnetice, cum ar fi lumina sau radiațiile UV.
• Radiația beta nu încarcă coloizii cu electroni: Interacțiunea radiației beta cu materia implică diverse procese, cum ar fi ionizarea și excitația atomilor. Radiația beta poate ioniza atomii din coloizi, dar nu îi încarcă direct cu electroni.
• Disocierea apei prin diferența de potențial: Disocierea apei prin electroliză necesită o diferență de potențial aplicată direct apei, nu între două metale diferite.
• Contaminarea hidrogenului și oxigenului: Disocierea apei cu radiații beta ar putea duce la contaminarea hidrogenului și oxigenului rezultat cu produse de dezintegrare radioactivă ale toriului.
• Experimentele cu materiale radioactive: Manipularea toriului și a altor materiale radioactive necesită autorizații speciale și respectarea strictă a regulilor de siguranță nucleară.
• Dispozitivul lui Petros Zagraphos: Informațiile despre dispozitivul inventat de Petros Zagraphos sunt incomplete și nu pot fi verificate din lipsa de detalii.

Nickel-63 (⁶³Ni) este un izotop radioactiv al nichelului care emite radiație beta și are o serie de utilizări, inclusiv în dispozitive betavoltaice. Acesta nu se găsește în mod natural și trebuie obținut artificial.

Principala metodă de obținere a nichelului-63 este prin iradierea cu neutroni a nichelului-62 (⁶²Ni) într-un reactor nuclear.

Iată pașii simplificați ai procesului:

1. Țintă de nichel îmbogățită: Se pornește de la nichel natural, care este un amestec de mai mulți izotopi, predominant nichel-58 (⁵⁸Ni). Acest nichel este apoi îmbogățit în izotopul nichel-62 prin diverse metode chimice sau fizice.
2. Iradiere în reactor: Ținta de nichel îmbogățită cu nichel-62 este plasată într-un reactor nuclear. Acolo, ea este bombardată cu neutroni lenți (neutroni termici).
3. Reacție nucleară: Neutronii lenți reacționează cu nucleele de nichel-62, transformându-le în nichel-63 printr-un proces de captura a neutronului: ⁶²Ni(n, γ)⁶³Ni.
4. Procesare chimică: După iradiere, ținta este procesată chimic pentru a separa nichelul-63 de celelalte produse de reacție și de nichelul neiradiat.

De reținut:

• Obținerea nichelului-63 necesită acces la facilități specializate, cum ar fi reactoare nucleare și laboratoare de chimie nucleară.
• Procesul necesită respectarea strictă a reglementărilor de siguranță nucleară din cauza materialelor radioactive manipulate.
• Există și alte metode alternative de producere a nichelului-63, dar acestea sunt mai puțin utilizate datorită complexității sau costurilor ridicate.

În concluzie, nichelul-63 se obține prin iradierea cu neutroni a nichelului-62 într-un reactor nuclear, urmată de procesare chimică pentru separare. Este un proces complex care necesită expertiză și facilități specializate.

Materialele betavoltaice nu emit radiație ele însele. Ele sunt dispozitive care convertesc radiația beta emisă de o sursă radioactivă internă în energie electrică.

Iată care sunt componentele cheie ale unui material betavoltaic și rolul lor în ceea ce privește radiația:

• Sursa radioactivă internă: Aceasta este partea care emite radiația beta. Materialele comune folosite ca surse includ tritiul (un izotop radioactiv al hidrogenului) și nichel-63. Aceste materiale emit particule beta (electroni sau pozitroni) în timpul procesului natural de dezintegrare radioactivă.
• Material semiconductor: Acest material absoarbe particulele beta emise de sursa internă. Absorbția creează perechi electron-gaura în semiconductor, care sunt separate de câmpul electric intern al dispozitivului.
• Electrozi: Electronii și găurile din perechile electron-gaura se deplasează spre electrozi respectivi, generând un curent electric mic.

În rezumat: Materialele betavoltaice nu emit radiație beta, ci o convertesc pe cea emisă de o sursă internă în energie electrică.