Proiect international Sahara Verde
Proiectul Sahara Verde
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat o finanțare pentru investiții în Africa în valoare de peste 150 de miliarde de euro. Inițiativa Global Gateway urmărește să investească 300 de miliarde EUR în scheme de infrastructură publică și privată din întreaga lume până în 2027. Finanțarea vine printr-o combinație de fonduri UE, investiții ale statelor membre și capital strâns de băncile europene de investiții. Schema a fost prezentată de Bruxelles ca un pas important pentru UE în construirea influenței în întreaga lume. Uniunea Europeană a declarat că pachetul de investiții Global Gateway Africa-Europa va permite ca membrii UE să susțină proiecte în domenii prioritare. Investițiile se vor concentra pe obiective bazate pe tranziția verde, inclusiv generarea de energie regenerabilă și protejarea biodiversității prin stabilizarea a 3 milioane de kilometri pătrați (1,16 milioane de mile pătrate) de teren. De asemenea, va exista sprijin pentru sistemele agroalimentare durabile. Eforturile se vor concentra, de asemenea, pe creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă.
Beneficiile economice și climatice ale investițiilor pentru Proiectul Green Sahara, prin:
construirea canalelor, a digurilor, hidrocentralelor, parcurilor fotovoltaice, sistemelor de irigații, fermelor, pădurilor și terasărilor de versanți,
vor fi de peste 1000 de ori mai mari față de sumele alocate, va fi cea mai profitabilă investiție din istoria omenirii după Canalul Panama și Canalul Suez. Proiectul Green Sahara este eligibil pentru finanțarea Global Gatewey deoarece va contribui la creșterea durabilă , crearea de locuri de muncă, determină reabilitarea terenurilor din zonă aridă în zonă verde, presupune sisteme agroalimentare durabile.
Pagubele cauzate de uragane, temperaturi extreme, schimbări climatice, sunt atât umane, cât și materiale. Doar în SUA costul daunelor materiale cauzate de dezastrele meteorologice si climatice, din 1980 până în 2021 sunt de 2,155 trilioane USD (2.155.000.000.000 $) sau 2155 miliarde dolari . https://www.ncei.noaa.gov/access/billions/
Uraganele se formează din cauza curenților de aer cald din Sahara care provoacă încalzirea suprafeței Oceanului Atlantic. https://www.weather.gov/jetstream/tc
O Sahara verde ar face ca temperatura, în deșert, în timpul zilei, să coboare cu 15 de grade Celsius (de la 45-50 grade la 35 grade celsius), în sezonul cald, iar noaptea cand sunt temperaturi scăzute, ar crește cu 15 grade. Pădurea și materia vegetală verde din Sahara va acționa ca un înveliș adiabatic va amortiza schimbările bruște de temperatură, ar putea determina scăderea incidenței modului de formare a uraganelor deci o scădere a daunelor materiale cauzate de dezastrele uraganelor,
Cu o investiție estimată doar de 1% din suma dezastrelor evaluate din 1980 până în 2021, s-ar realiza proiecte ce ar duce la diminuarea dezastrelor naturale iar amortizarea investiției s-ar realiza în 10 ani. Avantajul ar putea fi încetinirea schimbărilor climatice, scăderea fenomenelor de căldură excesivă, prosperitate pentru țările din sudul Europei dar și o scădere a prețurilor alimentelor.
Sudul Europei se confruntă cu o secetă persistentă, unele lacuri și râuri au secat (în Sudul Spaniei, Franței, Italiei, Greciei, Turciei, Ciprului, Turciei, Bulgariei si Romaniei), vara incendiile de padure sunt tot mai dese, Lacul Ciad și-a redus suprafața cu 90%, debitul fluviului Nil este tot mai scăzut, atât datorate construirii de noi baraje hidrotehnice de-a lungul fluviului cât și intensificării utilizării irigațiilor. Marea Azov a secat, fiind un deșert de sărătură ce distruge culturile, In Irak apa din fluviul Eufrat este tot mai puțină, Marea Caspică înregistreaza cote scazute și o creștere a salinității, Marea Moartă seacă în ritm accelerat, principalele cauze fiind construirea de baraje hidrotehnice dar si irigațiile masive, pentru culturi intensive.
O soluție globală pentru captarea carbonului și stabilizare climatică ce poate fi rapidă și la îndemâna tuturor națiunilor este împădurirea iar în cadrul proiectului prezentat împădurirea deșertului Sahara sau realizarea unui sistem de permacultură sustenabilă, nu agricultură intensivă ce este dăunătoare climei. Acest lucru se poate face prin (vor fi prezentate în ordine inversă) :
4. Construirea unui dig cu ecluze între Marea Mediterană și Brațul Rosetta al Fluviului Nil la 4930 metri față de gura de vărsare în Marea Mediterană, unde este construit deja un canal de irigații.
Efectul pozitiv al acestui proiect este înlăturarea intrării apelor sărate ale Mării Mediterane spre zonele fertile din delta Nilului. În cazul unui debit mai scăzut a Nilului sunt afectate culturilor agricole de refluxul Mării Mediterane.
Un alt efect pozitiv este global, frânarea creșterii nivelului mărilor și inundării zonelor aflate sub pericolul creșterii nivelului oceanelor (Bangladeș, Vietnam Cambogia, Kiribati etc). Un alt efect pozitiv este utilizarea fiecărei picături din apa Nilului din apele brațului Rosseta Nil pentru agricultură, irigații, piscicultură. Apa Nilului nu se va mai vărsa în Marea Mediterană ci se va utiliza pentru prosperitate.
Actualele proiecte necesită consum de energie pentru desalinizarea apei sau apelează la rezervele de apă din pânza freatică, un pericol pentru secarea oazelor din deșert.
Există proiecte total greșite ce ar putea transforma lacul Qattara într-o mare zonă sărată dacă se accepta varianta canalului între Marea Mediterana și Depresiunea Qattara, deoarece ritmul de evaporare este ridicat în zonă iar lacul ar deveni o zonă concentrată cu apă sărată. Un alt pericol al variantei proiectului Marea Mediterana – Depresiunea Qattara ar fi afectarea pânzei freatice de apa potabilă cu apa salină din viitorul lac sărat. Va rog sa optați pentru varianta de proiect canal Rosseta Nil - Lac Qattara, pentru a avea un lac cu apa potabilă foarte bună pentru irigații și piscicultură dar salvând și pânza freatică.
Mai trebuie efectuate lucrari de igienizare a lacului Qattara, mutare a unor mici localități, înainte de inundare. Mai este necesar în zonă Depresiunii Qattara de curățarea acumulărilor de nisip cu sare care există în unele zone, pentru a reduce nivelul de salinitate a viitorului lac cu apă potabilă. Exploatările de gaz și petrol din zonă vor trebui asigurate și construite platforme plutitoare de exploatare.
Există contruit un ansamblu de canale de irigații ce se întind de la Brațul Rosseta a fluviului Nil, prin zona orașului Alexandria din Egipt până în apropierea Depresiunii Qattara. Este necesar încă 23 de km de canal de construit dar și lărgirea/ adâncirea canalelor existente în Alexandria ce sunt alimentate din Nil Brațul Rosseta. În total rețeaua de canale de irigatii , dintre Rosseta și Qattara măsoară peste 250 de km.
3. Construirea unui canal de la Brațul Rosetta a Nilului spre Depresiunea Qattara, care va deveni un lac al Nilului, cu numele de Lacul Qattara. Depresiunea Qattara măsoară în unele locuri 133 m sub nivelul mării. In acest lac vor fi nenumărate specii de pești, între care celebrul Somn de Nil sau alte specii de pești adaptați la mediul climatic din Egipt. Suprafața de apă dulce a lacului Qattara este de 20.800 kilometri pătrați.
Inundarea depresiunii Qattara ar oferi posibilitatea irigării terenurilor deșertice pentru ferme, păduri și zone de permacultură, forma cea mai sustenabilă de agricultură și stabilizare climatică. Suprafața terenul ce ar putea fi irigată din lacul Qattara, ar putea fi între 100.000 și 200.000 km pătrați. Capacitatea lacului Qattara, la nivelul mării, este de 1340 miliarde metri cubi, ceea ce este de 10 ori mai mare decât capacitatea de stocare a lacului Nasser din spatele barajului de la Aswan. Evaporarea apei din Lacul Qattara ar provoca ploi spre Deșertul din Libia, Ciad, Nigeria, Algeria , Mali, Mauritania, Sahara de Vest, Maroc, Tunis. Ploile ar putea umple Lacul Ciad și ar forma la început noi oaze în deșert iar treptat aceste zone deșertice vor deveni verzi. Pânza freatică determinată de existența lacului Qattara ar determina restabilirea nivelului pânzei freatice și chiar creșterea nivelului ei, ducând la apariția de noi izvoare în deșert și oferind posibilitatea de construire a fântânilor în zone unde înainte nu exista apă, sau nivelul apei era prea adânc. Pentru a inunda lacul Qattara, este necesară construirea unui canal între râul Nil și Depresiunea Qattara. Trebuie luate în considerare mai multe variante de construire a canalului, realizarea un concurs de soluții pentru construirea celui mai eficient proiect de a aduce apa din Nil spre Depresiunea Qattara.
Repet, sunt împotriva proiectului conductei în Marea Mediterană pentru că Lacul Qattara ar deveni un lac sărat și nu s-ar putea iriga cele 100.000 - 200.000 de km pătrați cu apă din lacul Qattara și pentru că ar contamina pânza freatică de apă dulce.
Beneficiile economice ale viitorului lac Qattara ar fi imense, deoarece:
- apa lacului va duce la creșterea industriei pisciculturii;
- poate oferii necesarul de apă pentru irigarea terenurilor agricole;
- restabilește nivelul pânzei freatice;
- se dezvoltă noi ferme, noi așezări, noi locuri de muncă;
- produsele agricole oferă necesarul de alimente iar dintr-o țară importatoare de produse agricole va ajunge o țară exportatoare de produse agricolă datorită surplusului de produse agricole;
- populația Egyptului va deveni tot mai prosperă datorită oportunității de noi locuri de muncă, condiția este ca agricultura să nu se facă industrial ci prin permaculturi cu microferme pentru cetățenii egipteni;
- creșterea economică a Egiptului, ar asigura necesarul de hrană al Egiptului devenind unul dintre cei mai mari exportatori de produse agricole din zona Africii și ar aduce prosperitate lumii;
- avantajul geografic al agriculturii în Egipt este că se pot realiza mai multe recolte, mai multe culturi pe an, în comparație cu zonele temperate;
- o altă oportunitate este construirea de parcuri fotovoltaice în condițiile existenței permaculturilor din 2 motive majore : inovația in domeniul fotovoltaic a panourilor cu grafen ce rezistă la temperaturi mai mari de 50 de grade celsius si datorită scăderii incidenței ridicării prafului de nisip, ceva va fi absorbit de permaculturi;
- poate fi luat în calcul și construirea unui baraj hidrotehnic datorită diferenței de nivel existente;
- în sinergia amenajării zonelor verzi Egiptul va deveni si o putere energetică nu doar agricolă https://www.google.com/maps/d/u/0/viewer?mid=1yjVc4bHfu_sIxL3nEyH7pJvhUA0&ll=30.15747534401416%2C29.91185852178905&z=8
- creșterea economică atrage automat și o creștere a calității turismului dar și a schimburilor internaționale de mărfuri, construirea de noi fabrici, va crește atractivitatea investițiilor străine.
2. Debitul fluviului Nil scade datorită creșterii volumului apei utilizate în șările din amonte. Este necesar un debit mai mare de apă pe Fluviul Nilului Albastru, pentru a crește volumul de apă atât în Etiopia, cât și în Sudan și Egipt. Pentru ca necesarul de apă să ajungă și pentru Barajul hidroelectric al Marii Renașteri Ethiopiene și pentru irigații în Sudan, Sud Sudan dar și pentru un debit mai mare al fluviului pentru Egipt, sunt necesare mai multe precipitații.
Există un acord cu țările de pe cursul fluviului Nil prin care Egiptul are dreptul la 60% din debitul fluviului Nil, iar acest acord nu se respectă, existând un risc de conflict cu țările din amonte deoarece acest debit de apă este utilizat de Ethiopia pentru irigații și pentru acumularea barajului hidroenergetic Marea Renaștere Etiopiană dar posibil și de alte viitoare baraje hidroenergetice, iar Sudanul și Sud Sudanul utilizează apa fluviului pentru irigații, astfel debitul Nilului este tot mai scăzut de la un an la altul, cu consecințe dezastruoase pentru Egipt.
Aceste nemulțumiri ar putea determina Egiptul să recurgă la măsuri armate transformând sud-estul Africii într-o zonă de conflict armat, care la rândul său ar duce iar la catastrofe umanitare ce ar afecta întreaga lume. Se simte cum Războiul din Ukraina afectează deja întreaga lume, aducând inflație, șomaj, poluare, decese, distrugeri materiale, cheltuieli militare pentru moarte, creșterea riscului schimbărilor climatice majore, scăderea ritmului de creștere a economiei mondiale, chiar recesiune și poate și o nouă criză economică mondială.
Mai multe precipitații pot să se producă, într-o zonă aridă din Ethiopia și Eritreea, Depresiunea Danakil, dacă se inundă această zonă depresionară ce are în unele locuri 156 metri sub nivelul mării, ce este, în fapt, fundul secat al unei zone a Mării Roșii, ce se află în Depresiunea Danakil dintre Ethiopia și Eritrea, dar care prin mișcări tectonice, s-a înălțat.
Aceste ploi pot apărea dacă Depresiunea Danakil este inundată pe o suprafață de 10.000 de kilometri pătrați de apă prin construirea unui canal între Marea Roșie și depresiunea Danakil. Canalul dintre Marea Roșie și Depresiunea Danakil ar putea avea o lungime între 5 km si 30 km . Sunt doua trasee pentru care geologii pot decide pentru traseul cel mai avantajos, analizând compoziția solului și înălțimile terenului prin calcularea cantității de escavat. Pe traseul de 5 km sunt înălțimi de 30 de metri iar pe traseul de 30 km sunt înălțimi de 10-20 de metri. Eu personal aș alege traseul cel mai scurt . O piedică pentru acest proiect este cauzată de existența a 10 m adancime de sare formată în urma evaporării apei fostei Mări Roșii pentru că această sare este exploatată de triburile Afar din Ethiopia și de companii miniere din Eritrea. O altă piedică este un zăcămând de suprafață de sulf ce ar putea ieftinii bateriile de litiu sulf , noua tehnologie a bateriilor pentru mașinile electrice Tesla. Exploatare în ritm alert a zăcământului ar putea aduce venituri considerabile Eritreei. Totuși, exemplul exploatării sării din Lacul Assal unde se exploatează sarea sedimentată pe mal, unde 2 companii exploatează intensiv sarea, oferă exemplu de bună practic și reliefează funcționalitatea exploatării de pe mal a sării, ba chiar eficientizând exploatarea, sarea fiind mai curată. In prezent în Depresiunea Danakil se înregistrează extreme de temperatură de 56 grade celsius. Prin inundarea depresiunii temperaturile vor scădea la 40 grade celsius in momentele extreme deci cu cel puțin 15 grade celsius iar seara apa încălzită va juca rolul de amortizor al scăderii temperaturii din timpul nopții. Apa evaporată va aduce ploi în Eritreea , Ethiopia, Sud Sudan , Sudan, Somaliland, Somalia, Ciad, Nigeria, Yemen, Arabia Saudită, Egipt, Djibouti, Oman, UAE, Irak, Siria, Libia, Liban, Algeria, Israel, Iordania, Turcia, Cipru, Grecia, Italia, Malta, Maroc, Tunisia. Dacă acest canal se va face navigabil, economia Ethiopiei va înflori deoarece va avea acces la Marea Roșie prin realizarea unui port în Ethiopia. Eritrea va câștiga și ea deoarece va taxa trecerea vapoarelor prin canal , așa cum face și Egiptul prin Canalul Suez. Pentru realizarea acestui canal trebuie inițiate negocieri diplomatice între Eritrea si Ethiopia. Acest canal ar putea fi executat în primă fază doar prin realizarea unui canal de pământ, fără beton, dar cu dragare în funcție de interesele economice ale Eritreei. Flota navală puternică a Egiptului, specializată în dragare în Canalul Suez, ar putea executa rapid un astfel de canal.
Zona viitorului lac Danakil va deveni o zonă propice pentru activități balneare, turistice, de sănătate deoarece concentrația apei sărate a lacului va depăși concentrația Mării Moarte. Salinitatea lacului Danakil va crește constant datorită afluxului de apă sărată din Marea Roșie și ritmul rapid de evaporare. Lacul nu va avea pești periculoși ( de exemplu rechini) pentru activități de sport tip padeling, kiting windsurfing deoarece nivelul ridicat de salinitate și apa cu hidrogen sulfurat (exemplu este Marea Neagră unde datorită concentrației apei cu hidrogen sulfurat existente la fundul mării, nu permite dezvoltarea rechinilor de mari dimensiuni) va împiedica supraviețuirea unor astfel de specii. In zonele respective e posibil să apară foarte multe stațiuni turistice dacă aceste țări vor parcurge un traseu spre democrație sau spre o acceptare a investițiilor străine în interes reciproc avantajos.
Traseul curenților de aer sunt dinspre nord-est și se îndreaptă spre sud-est unde sunt munți iar clima răcoroasă din munți ar putea determina condensarea apei evaporate din lacul Danakil. https://www.agessinc.com/
2.1. Datorită creșterii volumului de apă pluvială, va fi necesară terasarea terenurilor, crearea canalelor de acumulare a apei pluviale, plantarea arborilor cu dealuri terasate. Dacă nu se fac aceste amenajări funciare atunci e posibil să se înregistreze inundații cu posibile victime. Datorită schimbărilor climatice aceste măsuri trebuie să le adopte toate țările:
- crearea de șanțuri, în păduri, terase pe pășuni sau versanți, unde să se acumuleze apa pluvială în exces, dar care să păstreze umiditate, în pădure sau pe versanți, în timpul verilor secetoase.
- plantarea copacilor și a pomilor, pentru stabilizare versanți, împădurirea rapidă a cât mai mari suprafețe de teren peste tot în lume.
1.Primul canal care se construieste este canalul dintre Golful Goubet si Lacul Assal, este un canal lung de 1000 de metri dar sunt inaltimi si 150 de metri in roca vulcanica. În stadiul actual Lacul Assal este alimentat prin fisuri ale rocilor dintre Golful Goubet și Lacul Assal. In urma unei expertize geologice s-ar putea ca sub roca vulcanica să fie un strat de nisip iar soluția tehnică pentru aducerea apei din Golful Goubet să se facă prin conducte pe sub muntele vulcanic. Lacul Assal se află sub nivelul mării iar prin inundarea lui va crește suprafața evaporată ce va aduce ploi în Ethiopia , Djibouti, Somalia, Somaliland, Yemen, Arabia Saudită. Prin realizarea acestui canal, Lacul Assal poate fi introdus în circuitul turistic, scăzând nivelul salinității, care este mai ridicat decât a Mării Moarte, chiar daca se exploateaza sarea intensiv. Exploatarea sării este necesară în Lacul Assal și în viitorul Lac Danakil. Elementele componente ale sării din regiune este de Na, K, Mg, Li.
Lacul Assal se află în Djibouti, este țara cea mai sigură din Africa, cunoscută ca țara bazelor militare străine unde sunt cel puțin 7 baze militare ale diferitelor țări dar și o Zonă Portuară de Liber Schimb Internațional.
Conform unui studiu https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2090447913000117
rata medie de evaporare este de 7,54 mm/zi pe lacul de acumulare Nasser
deci putem lua ca punct de reper aceasta rata medie pentru a constata care este volumul de apa evaporata .
Calcule:
7,54 mm/zi înseamnă 7,54 litri pe metru pătrat/ zi , înmulțim cu 365 de zile = 2752,1 litri pe an/ metru patrat , împărțim la 1000 ca să aflăm metri cubi și rezultă 2,7521 metri cubi /an/ metru pătrat.
Suprafața viitorului lac Danakil este 10.000 km2 . Un kilometru patrat este un milion de metrii pătrați. înmulțim 2,7521 x 10.000 x 1.000.000 = 27.521 milioane metri cubi,
deci rezultatul este de 27.521 milioane de metri cubi pe an de apa evaporata din lacul Danakil pe an.
Lacul Qattara are suprafața de 20.000 kilometri pătrați deci va produce un volum de apă evaporată pe an de 55.042 de milioane de metri cubi pe an.
Impreună cele două noi suprafețe de apă produc 82.563 milioane metri cubi de apă pe an.
Toată această abundență de apă pluvială se va produce fără consum de energie electrică, se face în mod natural , datorită fenomenului de evaporare a apei.
Debitul fluviului Dunarea este de 201.830 milioane metri cubi pe an, prin comparație ar fi cât jumătate aproximativ din debitul fluviului Dunarea.
Debitul Râului Mureș este de 5.802 milioane metri cubi.
Calcul Râul Mureș 184/ m3/s x 60 = 11040 m3/min x 60 = 662400 metri cubi /ora x 24 ore = 15.897.600 metri cubi pe zi x 365 zile = 5.802 milioane metri cubi /an.
Curenții de aer în regiunea Danakil sunt dinspre nord-est spre sud-vest unde se lovesc de munții înalți ai Etiopiei și răcirea stratului de aer provocă condensarea vaporilor de apa, ce vor aduce mai multe ploi pentru afluenții Nilului. Dacă vor fi mai multe ploi va crește debitul fluviului Nil si astfel se vor putea evita viitoare conflicte armate.
Mai multe ploi în zonele aride, combinate cu terasări, șanțuri de stocare pentru acumulări pluviale, vor determina creșterea nivelului pânzei freatice, apariția de noi izvoare. Impădurirea zonelor respective vor atrage fauna și diversificarea florei, încetinirea evporării bruște a apelor pluviale, păstrarea umidității și sechestrarea carbonului sub forma lemnului copacilor sau prin creșterea rădăcinilor plantelor, stabilizare climatică.
Frumos articol.Doar unele rezerve.Debitul anual al Nilului este de vreo 80-100 miliarde metri cubi. Deci daca ar fi folosit doar la irigatii ar ajunge pentru vreo40000 kilometri patrati. Dar deja se foloseste o mare parte la irigatii si alte nevoi. Ar mai fi posibil irigarea a vreo 5000 pina in zece mii kilometri patrati. Plus evaporatiile. Depresiunea din nirdul Egiptului ar putea fi umpluta cam in vreo 100 ani. Dar tot ar fi bine inceput si mai facut ceva.
ReplyDeleteMulțumesc pentru comentarii. Proiectul este mai complex: ideea principală este creșterea debitului fluviului Nil prin canal de aducțiune subteran în Djibouti de un km și un canal de 5 km între Marea Roșie și Depresiunea Danakil, precum și evaporarea acelerată a apei de mare pe largi suprafețe deșertice, sterile neutilizate. Astfel debitul fluviului Nil va crește. Brațul Rosseta al fluviului Nil oricum se varsă în Marea Mediterană iar prin barajul propus de mine va fi dirijat debitul spre Depresiunea Qattara. Dar mai trebuie depus un efort și anume curățarea Depresiunii Qattara de sărătura.
ReplyDeleteIncă un lucru pentru a veni in intaminarea comentariilor lui Anonymous , este adevărat că inundrea se va face treptat in zeci de ani, la început se va curăța de sărătură zona de jos a depresiunii Qattara după care se vor planta specii de plante rezistente la sărătură și care preiau sarea din sol, după care pe parcurs se vor planta copaci, mangrove, salcornya, orez rezistent la ape sărate , etc, se vor planta copaci ce vor aduce umbrire, se va face permacultură pentru o obține o zonă verde și pentru a se decongestiona cartierele aglomerate ale Cairo, se vor subvenționa fermierii de permacultură autosustenabili, iar pe măsura creșterii apelor aceștia vor fi strămutați. Locuintele vor fi mobile, energia va fi din panouri fotovoltaice și baterii, aceștia treptat vor fi învățați să migreze și să colonizeze noi terenuri aride.
ReplyDelete